luni, 9 martie 2009

Banii

Cred ca cel mai discutat subiect. Totul se invarte in jurul banilor... Cine neaga asta e nebun, sau nu a stiut niciodata ce inseamna sa nu ii ai, ori poate e prea fericit in nebunia lui unde totul e in completa armonie in haosul din propria-i lume pe care singur si a cladit o, indepartand lucrurile de materie financiara, indepartand randuirea lumeasca care exista de cand s a nascut si care persista de sute de ani.

Cum poti fi fericit fara sa ai bani?

Pai....nu poti!

Unii spun ca banii nu cumpara dragostea,fericirea si sanatatea. Eu cred ca da! 

Cum poti face un transplat de maduva de ex daca nu ai bani? Ce sanse ai sa te faci bine daca nu ai bani? Ce sanse ai sa previi eventualele boli daca nu ai bani? 

Cum poti avea dragostea unei femei pe care o placi daca nu ai bani sa intretii relatia sau pe tine? Iubirea fara bani, la un moment dat se va termina, mai devreme sau mai tarziu; in cele mai multe cazuri mai devreme, deoarece "dragostea trece prin stomac"(parere subiectiva) si nu poti tine o femeie langa tine care e trista ca mananca 7 zile din 7 cartofi prajiti si ca poti sa o scoti la plimbare doar la iarba verde o data la o luna cand iei salariul. Poate va mai iubiti, dar clar nu sunteti fericiti, nu este ce v ati dorit. 

Banii, sau mai bine zis, lipsa lor duce la cearta, ura, disperare, depresivitate, lucruri extreme cum ar fi sinucidarea, imbolnavire samd

Nu continui sa scriu despre subiectul asta in continuare pentru ca am si eu o mica poveste in legatura cu asta care m a marcat si pe care nu vreau sa o dezvalui. Sunt putini care mi o stiu si mai putini celor care le au pasat.

Ideea este sa faci bani(dar nu fiti robii lor), niciodata sa nu pui pret pe ei, sa nu lasi ca lipsa lor sa te indeparteze de cei dragi, lipseste te de toti cei care au interese ascunse fata de tine atunci cand ii ai, iar cand ramai fara, se intorc si pleaca;Ei bine, atunci da le un sut in fund.

Banul nu te cumpara, te vinde.

luni, 7 aprilie 2008

pula mea

in primele mele "articole" de pe acest prea blog care a fost foarte frumos daca va fi destul interes din partea mea cu el, dar e cam naspa asa sa aberezi in continuu pe un blog pe care nu cred ca o sa se uite nimeni niciodata, o sa scriu cam tot ce am in cap si nu ramane in minte, ca pula mea, am dexteritate pe tastele astea si obosex greu, lumea nu citeste, adica eu cel putin nu citesc bloguri pt ca am altceva mai bun de facut gen frecat menta(imi place cum miroase :X ), stat pe messenger toata ziua (ma dau important, cautat dar vorbesc singur pe privat :> ) etc, etc...
As putea fi nebun, geniu neinteles sau pur si simplu un om mediocru care nu intelege ce se intampla cand totul se petrece in fata lui, dar prea ocupat, prea obosit, prea sictirit de lumea asta ordinara, cu fel de fel de oameni, de la cersetori la pizde cu mult tupeu, de la manelisti la raperi/rockeri; de agitatia care este [parca toti alergam , ca sa ajungem mai repede unde?! la dreacu], de betonul asta care-mi slabeste retina, de rozul care-mi tampeste cretina, de oamenii care-mi conduc tara care fura fara nerusinare, de prostia care ma inconjoara, de oamenii ce bat animalele, de prea stresanta vulnerabilitate a omului la o intepatura de tantar, furnica, s.a.m.d., la prea frustranta sensibilitate a "sufletului" omului doar pt aceia care inca il mai au si lista ar putea continua, astea fiind exemple poate infime pe langa ce ne asteapta acolo, afara, in lumea de beton. Poate ca nu sunt un om mediocru, geniu nici atat, nebun da, sunt nebun dupa simplitatea omului de alta data, dupa tot ce inseamna normal, dupa iubire fara regrete, dupa Ratele si vanatorii, de'a v'ati ascunselea, tara tara vrem ostasi, etc, etc, dupa mancarea nealterata, "neimbunatatita", dupa aerul curat, dupa oamenii neindoctrinati, dupa animalele nemodificate genetic, dupa florile puternic parfumate, sunt nebun de viata care nu mai este, care nu se gaseste, imi sting nebunia prin lucruri cotidiene, fara vreo importanta pentru mine, fara vreo satisfactie sufleteasca; eu/noi ne stingem intre spitele cunoasterii, ne stricam darul vietii printr-un ambalaj urat, sifonat, bun de aruncat, pentru ca nu stim, nu incercam macar sa intelegem ce ne inconjoara, invatand si muncind de tineri (in majoritatea cazurilor), fara sa avem parte de o copilarie normala care acum se rezuma la jocuri pe pc si la telefoane de ultima generatie, iar apoi, cand ni se aproprie sfarsitul, incercam sa ne aducem aminte de clipele frumoase din tinerete si realizam ca nu avem asa ceva, ca am trait din regret in regret, ca nu am incercat sa schimbam ceva, sa schimbam lumea, ca nu am incercat sa ne schimbam pe noi si atunci dorinta de "pocaire" cu sinele ne arde, ca incercam sa ne impacam cu noi ca oameni, ca fiinte cu gandire superioara; pana atunci am fost prea incarcati cu lucruri marunte sa deschidem larg bratele si sa primim ceea ce ne-a fost oferit.
Eu unul as prefera sa nu fiu om, sa fiu un animal care nici sa nu traiasca mult, sa nu am inteligenta, sau foarte mica, sa nu ma mai macine fiecare ideea, cuvant, vorba aruncata in vant, intelesuri citite printre randuri, auzite in versuri cantate melodios chiar, gen veritasaga, sa nu trebuiasca sa ma chinui 2 ore sa ma ia somnu' noaptea dupa ce ma trezesc sa ma pis pentru ca gandurile imi invadeaza cugetul si sufletul inca de la primul clipit dupa ce am deschis ochii, sa ma nasc, sa mananc, sa fut (sa perpetuez specia) si sa mor, dar sa mor fericit si sa-mi traiesc viata din plin...

Ar fi multe de spus, poate prea multe lucruri, dar timpul mi-este limitat de n factori pe care nu vreau sa-i dezvolt acum, sau nu stiu daca voi face asta vreodata, imi plac lucrurile simplificate, dar asta nu ma face oare un lenes, oagar plictisit:-?...cand voi avea timp si chef voi scrie in acest blog care imi este ca un jurnal cibernetic ca de, am evoluat, dar in acelasi timp am involuat , depinde de unde privesti, si aici nu ma refer din fata, spate, lateral.
Acum dau cu Pace ca astept un kil de ceapa si de branza...Numai bine, ce Pula mea...