pula mea

in primele mele "articole" de pe acest prea blog care a fost foarte frumos daca va fi destul interes din partea mea cu el, dar e cam naspa asa sa aberezi in continuu pe un blog pe care nu cred ca o sa se uite nimeni niciodata, o sa scriu cam tot ce am in cap si nu ramane in minte, ca pula mea, am dexteritate pe tastele astea si obosex greu, lumea nu citeste, adica eu cel putin nu citesc bloguri pt ca am altceva mai bun de facut gen frecat menta(imi place cum miroase :X ), stat pe messenger toata ziua (ma dau important, cautat dar vorbesc singur pe privat :> ) etc, etc...
As putea fi nebun, geniu neinteles sau pur si simplu un om mediocru care nu intelege ce se intampla cand totul se petrece in fata lui, dar prea ocupat, prea obosit, prea sictirit de lumea asta ordinara, cu fel de fel de oameni, de la cersetori la pizde cu mult tupeu, de la manelisti la raperi/rockeri; de agitatia care este [parca toti alergam , ca sa ajungem mai repede unde?! la dreacu], de betonul asta care-mi slabeste retina, de rozul care-mi tampeste cretina, de oamenii care-mi conduc tara care fura fara nerusinare, de prostia care ma inconjoara, de oamenii ce bat animalele, de prea stresanta vulnerabilitate a omului la o intepatura de tantar, furnica, s.a.m.d., la prea frustranta sensibilitate a "sufletului" omului doar pt aceia care inca il mai au si lista ar putea continua, astea fiind exemple poate infime pe langa ce ne asteapta acolo, afara, in lumea de beton. Poate ca nu sunt un om mediocru, geniu nici atat, nebun da, sunt nebun dupa simplitatea omului de alta data, dupa tot ce inseamna normal, dupa iubire fara regrete, dupa Ratele si vanatorii, de'a v'ati ascunselea, tara tara vrem ostasi, etc, etc, dupa mancarea nealterata, "neimbunatatita", dupa aerul curat, dupa oamenii neindoctrinati, dupa animalele nemodificate genetic, dupa florile puternic parfumate, sunt nebun de viata care nu mai este, care nu se gaseste, imi sting nebunia prin lucruri cotidiene, fara vreo importanta pentru mine, fara vreo satisfactie sufleteasca; eu/noi ne stingem intre spitele cunoasterii, ne stricam darul vietii printr-un ambalaj urat, sifonat, bun de aruncat, pentru ca nu stim, nu incercam macar sa intelegem ce ne inconjoara, invatand si muncind de tineri (in majoritatea cazurilor), fara sa avem parte de o copilarie normala care acum se rezuma la jocuri pe pc si la telefoane de ultima generatie, iar apoi, cand ni se aproprie sfarsitul, incercam sa ne aducem aminte de clipele frumoase din tinerete si realizam ca nu avem asa ceva, ca am trait din regret in regret, ca nu am incercat sa schimbam ceva, sa schimbam lumea, ca nu am incercat sa ne schimbam pe noi si atunci dorinta de "pocaire" cu sinele ne arde, ca incercam sa ne impacam cu noi ca oameni, ca fiinte cu gandire superioara; pana atunci am fost prea incarcati cu lucruri marunte sa deschidem larg bratele si sa primim ceea ce ne-a fost oferit.
Eu unul as prefera sa nu fiu om, sa fiu un animal care nici sa nu traiasca mult, sa nu am inteligenta, sau foarte mica, sa nu ma mai macine fiecare ideea, cuvant, vorba aruncata in vant, intelesuri citite printre randuri, auzite in versuri cantate melodios chiar, gen veritasaga, sa nu trebuiasca sa ma chinui 2 ore sa ma ia somnu' noaptea dupa ce ma trezesc sa ma pis pentru ca gandurile imi invadeaza cugetul si sufletul inca de la primul clipit dupa ce am deschis ochii, sa ma nasc, sa mananc, sa fut (sa perpetuez specia) si sa mor, dar sa mor fericit si sa-mi traiesc viata din plin...

Ar fi multe de spus, poate prea multe lucruri, dar timpul mi-este limitat de n factori pe care nu vreau sa-i dezvolt acum, sau nu stiu daca voi face asta vreodata, imi plac lucrurile simplificate, dar asta nu ma face oare un lenes, oagar plictisit:-?...cand voi avea timp si chef voi scrie in acest blog care imi este ca un jurnal cibernetic ca de, am evoluat, dar in acelasi timp am involuat , depinde de unde privesti, si aici nu ma refer din fata, spate, lateral.
Acum dau cu Pace ca astept un kil de ceapa si de branza...Numai bine, ce Pula mea...